3 legende despre Anul Nou Chinezesc
Legenda Sărbătorii Anului Nou Chinezesc
Ziua de Anul Nou Chinezesc este numită Guo Nian (过年) în chineză, care înseamnă "Sărbătoarea unui nou an" sau "Depășirea unui nou an".
Caracterul 年 (Nian) însemnă "An" dar și "Monstru Nian".
În vremuri străvechi, trăia un monstru, numit Nian, cu un cap lung și coarne ascuțite. Acesta locuia în adâncul mării tot timpul anului și se arăta numai în ajunul Anului Nou care venea în sat să mânce oameni și animale.
Speriați, în ajun de Anul Nou, oamenii se refugiau în munții îndepărtați pentru a fugi de Nian. Oamenii au trăit cu frică, până când un bătrân cu părul alb a vizitat satul în care se arăta monstrul.
El a refuzat să se ascundă în munți, împreună cu sătenii.
A lipit hârtii roșii pe uși, a dat foc tulpinilor de bambus pentru a face zgomote puternice (de aici obiceiul pocnitorilor și artificiile), a aprins lumânări în case, și s-a îmbrăcat în haine de culoare roșie. Așa a speriat monstrul care nu a mai avut curajul sa se apropie de sat.
Când s-au întors, sătenii au fost surprinși să descopere că satul nu a fost distrus.
De atunci, în fiecare an, în ajun de Anul Nou, oamenii au făcut ceea ce i-a învățat bătrânul și monstru Nian nu a mai apărut niciodată.
Această tradiție a fost continuată până în zilele noastre și a devenit un mod important de a sărbători sosirea Anului Nou.
Legenda plicurilor roșii
În timpul sărbătorii de Anul Nou Chinezesc, cei căsătoriți sau la vârstnici dau plicuri roșii la copii sau tinerii necăsătoriți. Un plic roșu este, se mai numește Yasui Qian ("suprimarea banilor Sui").
Conform legendei, în ajunul Anului Nou, în afară de monstru Nian, a existat un demon pe nume Sui care venea să îi sperie pe copii in timp ce aceștia dormeau.
Se spunea că copiii care erau fost atinși de demon erau prea speriați să strige tare, se îmbolnăveau foarte tare.
Pentru a-i feri pe copii de Sui, părinții aprindeau lumânări în casă și rămâneau treji toată noaptea.
Într-un an, casa unui funcționar, părinții au dat copilul lor opt monede pentru a se juca și să rămână treaz toată noaptea, să nu fie atins de Sui. Copilul a împachetat monedele în hârtie roșie, le-a despacheta, iar le-a împachetat și tot așa, până a fost prea obosit și a adormit. Atunci, părinții au pus pachetul cu opt monede sub pernă.
Când Sui a încercat să-i atingă capul, cele opt monede ai făcut o lumină puternică, demonul s-a speriat și a fugit cât a vaăzut cu ochii. Cele opt monede s-au transformat în opt zâne. De atunci, părinții oferă copiilor plicuri roșii, să țină copiii în siguranță și să aducă noroc.
Legenda Versetelor de primăvară
Originea versetelor de primăvară este veche de peste 1000 de ani, când oamenii atârnau pe uși taofu (桃符, farmece scrise pe lemn de piersic).
Legenda spune că a existat un piersic imens care se întindea pentru mai mult de 1.500 de kilometri pe un munte din ținutul fantomelor. La nord-est de copac, doi paznici numit Shentu și Yulei păzeu intrarea în ținutul fantomelor. Ei trebuiau să prindă fantomele care făceau rău oamenilor și apoi le dădeau ca hrană la tigri. Toate fantomele se temeau de cei doi paznici.
Se credea că atârnând pe ușă o bucată de lemn de piersic, inscripționată cu numele celor doi paznici, oamenii se puteau feri de lucrurile rele.
Pe timpul dinastiei Song, oamenii au început să scrie două linii antitetice favorabile pe lemn de piersic în loc de numele celor doi paznici. Mai târziu, lemnul piersic a fost înlocuit de hârtie roșie, care simbolizează noroc și fericire. De atunci, lipirea versetelor de primăvară a devenit un obicei pentru a întâmpina Anul Nou și a exprima cele mai bune urări.
