Institutul Confucius Universitatea Transilvania din Brasov

Anul Nou Chinezesc 2016 – Sărbătoarea Primăverii

Anul Nou Chinezesc 2016 - Sărbătoarea Primăverii

Intrăm în Anul Nou chinezesc și în Sărbătoarea Primăverii. Vă dorim tuturor un an al maimuței norocos, vesel și fericit. Și vă asteptăm la Institutul Confucius.

Institutul Confucius Universitatea Transilvania din Brasov

Anul Nou Chinezesc - Sărbătoarea Primăverii

Luni, 8 februarie 2016, incepând cu ora 18:00
Institutul Confucius, Bd. Eroilor nr. 29, Brașov

Semnificația sărbătorii
Muzică instrumentală
Cântece chinezești
Dans chinezesc
Caligrafie chineză

Vecinul meu, Institutul Confucius

Vecinul meu, Institutul Confucius

Roxana Rîbu - 7 februaie 2016

 

Cum e China? Cum sunt chinezii?
China fascinează. China e altfel.
China e foarte departe.
Destepți sînt chinezii!! Au inventat busola, praful de pușcă, și cîte și mai cîte!
Chinezii mănîncă cu bețisoare. Chiar manîncă ei carne de cîine și pisică?
China are o istorie de cinci mii de ani.
Marele Zid se vede de pe Lună.
China și România au o relație tradițională, trăiască prietenia dintre cele două state!
În China e poluare.
În China s-a filmat Avatar…

Photo: freshwater2006

Iată o serie de întrebări cu răspunsuri lungi, dar și de răspunsuri cu întrebaări complicate. China nu poate fi într-un singur  fel, monocromă, unidimensională. Răspunsurile n-au cum să fie scurte, întrebările nu au cum să se sfîrșească repede. Dar pentru a pune început dialogului real, lung cît o viață de om, presărat de tot atîtea curiozități cîte prejudecăți, China s-a tras mai aproape de cei curioși, fascinați sau chiar de cei deja lămuriți. De o vreme încoace, chiar și pentru cei care n-au bani de avion, China are adresa în România. Și număr de telefon. Toată lumea care dorește să întrebe ceva despre China, să vorbească cu un chinez, să deschidă un volum mai complex sau sa vadă un film greu de obținut poate să vină la Institutul Confucius și să ceară.

Toți românii  doritori să facă un pas mai aproape de China au, de 8 ani încoace, șansa să învețe să spună Nihao de la chinezi, să-și așeze degetele care strîng o pensulă primită în dar în pumnul îndrumător al unui specialist chinez în caligrafie, să imite un instructor chinez în încercarea de a-și redescoperi  energiile, dar și să răsucească un colțunaș ori o sărmăluță în foi de bambus cu orez dulceag. Din 2007 încoace, China a venit mai aproape, mai întîi de sibieni, apoi de clujeni, din 2012 de brașoveni și de un an și ceva de bucureșteni.

În tot acest timp, cu toții am aflat, și ne-am convins, că dacă vrem să privim China cu un ochi mai cuprinzător e bine sa-i învățăm limba. Atît cît putem, în timpul pe care îl avem, cu talentul pe care îl avem și conform scopului pe care ni l-am propus. Acest lucru se poate face în diferite forme, cel mai accesibil fiind frecventarea cursurilor de limbă chineză, principalul obiect de activitate al oricărui Institut Confucius.

Desigur, limba chineză este foarte importantă, dar nu este totul. Ca să cunoști mai bine China trebuie sa-i citești marile cărți, să-i vezi filmele, să-i asculți poveștile, să-i cercetezi istoria, să-i joci jocurile, să-i cînți cîntecele sau să-i guști bunătățile. Iar cel mai apropiat loc în care poți face asta, la o mică distanță de casă, este Institutul Confucius.

Institutul Confucius este un proiect gîndit de guvernul chinez, ca o formă de deschidere culturală, ca o punte între civilizații, în scopul unei mai bune înțelegeri a unei culturi complexe și considerate, mult timp, exotică. Iar din punct de vedere al investițiilor în acest proiect probabil că nu există termen de comparație la nivel mondial. Din punctul nostru de vedere, însă, Institutul Confucius trebuie să reprezinte o oportunitate deosebită, și, probabil, el este ceea ce facem noi din colaborarea cu el. Tot asa cum, în urmă cu o sută și mai bine de ani, în ceainăriile chineze puteai surprinde esența acestei culturi, așa a devenit posibil, acum, să vizităm Institutul Confucius și să devenim “abonați” pentru a fi conectați la China reală, cea de acum.

N-ar fi bine, oare, să putem pronunța la fel de corect Shanghai sau Chongqing cum zicem Manchester sau Chicago? Să spunem Zhang Yimou si Yan Lianke la fel de frumos și de corect cum zicem Montesquieu sau Hemingway? Să știm cîți centimetri  întră într-un cun, sau cît de departe a ajuns, de fapt cel care s-a încumetat pe drumul de zece mii de li? Să știm să zîmbim cînd aflăm că Confucius iar a zis ceva ce nu se regăsește în Lunyu sau că daoismul se pronunta cu t? Nu zic să știm dinastiile pe de rost, dar măcar că foarte multă cultură  japoneză vine din Tang – n-ar strica.

Atunci cînd a plantat Institutul Confucius în marginea Livezii Poștei, profesorul Andrei Bodiu se arăta mirat de faptul că o cultură atît de veche, singura care a mai rămas întreagă la cinci mii de ani de la atestare, se poate lăsa permeată de noutățile pe care le-a adus cu sine globalizarea, sub diferite aspecte. Nu cumva o astfel de observație dublează obiectul de studiu? Pentru că avem, de acum, o China-China, și o China occidentalizată. Cel puțin aparent, nu? Dar încercînd să începi de undeva a–ți răspunde la această întrebare s-ar putea să afli despre un binom foarte interesant, numit ti-yong, substanță-funcție, în traducere, care în lumea chineză contemporană înseamnă că importînd o serie de elemente de ordin funcțional totuși nu se devaluează substantața, nucleul dur și impermeabil care este cultura chineză. Presimțim, deci, cum acest  început de răspuns ridică încă de zece ori pe atîtea întrebări -  iată un exemplu de taifas cultural inepuizabil, pe care, spre exemplu, un Institut Confucius îl poate găzdui, măcar, daca nu alimenta.

Tot inepuizabilă este și agenda Institutului Confucius. Că a prins, deja, rădăcini între Cetățuie și Turnul Alb nu e suficient, oamenii lui trebuie să mai facă încă un pas, și încă unul, să spună Nihao și celor ascunși pe după Tîmpa, să invite la savurarea unui dans tradițional sau la o partidă de pingpong și pe cei obișnuiți cu șezătoarea, sau să le vorbească despre funza de ceai și celor energizați de cafea. Sunt multe de făcut la un Institut Confucius. Dar cum e nevoie de doi pentru un vals ar fi mai bine ca și cei care s-au bucurat, vreodată,  măcar de un film cu Jackie Chan sau de o înghețată prăjită să facă un pas mai aproape, să întrebe, să privească, să învețe, să primească, pentru ca abia apoi să-și dea seama la ce i-au folosit toate astea.

Xinnian kuaile!

 

 

 

Institutul Confucius - Universitatea Transilvania din Brasov - Nian

3 legende despre Anul Nou Chinezesc

3 legende despre Anul Nou Chinezesc

Nian

Legenda Sărbătorii Anului Nou Chinezesc

Ziua de Anul Nou Chinezesc este numită Guo Nian (过年) în chineză, care înseamnă "Sărbătoarea unui nou an" sau "Depășirea unui nou an".

Caracterul 年 (Nian) însemnă "An" dar și "Monstru Nian".

În vremuri străvechi, trăia un monstru, numit Nian, cu un cap lung și coarne ascuțite. Acesta locuia în adâncul mării tot timpul anului și se arăta numai în ajunul Anului Nou care venea în sat să mânce oameni și animale.

Speriați, în ajun de Anul Nou, oamenii  se refugiau în munții îndepărtați pentru a fugi de Nian. Oamenii au trăit cu frică, până când un bătrân cu părul alb a vizitat satul în care se arăta monstrul.

El a refuzat să se ascundă în munți, împreună cu sătenii.

A lipit hârtii roșii pe uși, a dat foc tulpinilor de bambus pentru a face zgomote puternice (de aici obiceiul pocnitorilor și artificiile), a aprins lumânări în case, și s-a îmbrăcat în haine de culoare roșie. Așa a speriat monstrul care nu a mai avut curajul sa se apropie de sat.

Când s-au întors, sătenii au fost surprinși să descopere că satul nu a fost distrus.

De atunci, în fiecare an, în ajun de Anul Nou, oamenii au făcut ceea ce i-a învățat  bătrânul și monstru Nian nu a mai apărut niciodată.

Această tradiție a fost continuată până în zilele noastre și a devenit un mod important de a sărbători sosirea Anului Nou.

Legenda plicurilor roșii

În timpul sărbătorii de Anul Nou  Chinezesc, cei căsătoriți sau la vârstnici dau plicuri roșii la copii sau tinerii necăsătoriți. Un plic roșu este, se mai numește Yasui Qian ("suprimarea banilor Sui").

Conform legendei, în ajunul Anului Nou, în afară de monstru Nian, a existat un demon pe nume Sui care venea să îi sperie pe copii in timp ce aceștia dormeau.

Se spunea că copiii care erau fost atinși de demon erau prea speriați să strige tare, se îmbolnăveau foarte tare.

Pentru a-i feri pe copii de Sui, părinții aprindeau lumânări în casă și rămâneau treji toată noaptea.

Într-un an, casa unui funcționar, părinții au dat copilul lor opt monede pentru a se juca și să rămână treaz  toată noaptea, să nu fie atins de Sui. Copilul a împachetat monedele în hârtie roșie, le-a despacheta, iar le-a împachetat și tot așa, până a fost prea obosit și a adormit. Atunci, părinții au pus pachetul cu opt monede sub pernă.

Când Sui a încercat să-i atingă capul, cele opt monede ai făcut o lumină puternică, demonul s-a speriat și a fugit cât a vaăzut cu ochii. Cele opt monede s-au transformat în opt zâne. De atunci, părinții oferă copiilor plicuri roșii, să țină copiii în siguranță și să aducă noroc.

Legenda Versetelor de primăvară

Originea versetelor de primăvară este veche de peste 1000 de ani, când oamenii atârnau pe uși taofu (桃符, farmece scrise pe lemn de piersic).

Legenda spune că a existat un piersic imens care se întindea pentru mai mult de 1.500 de kilometri pe un munte din ținutul fantomelor. La nord-est de copac, doi paznici numit Shentu și Yulei păzeu intrarea în ținutul fantomelor. Ei trebuiau să prindă fantomele care făceau rău oamenilor și apoi le dădeau ca hrană la tigri. Toate fantomele se temeau de cei doi paznici.

Se credea că atârnând pe ușă o bucată de lemn de piersic, inscripționată cu numele celor doi paznici, oamenii se puteau feri de lucrurile rele.

Pe timpul dinastiei Song, oamenii au început să scrie două linii antitetice favorabile pe lemn de piersic în loc de numele celor doi paznici. Mai târziu, lemnul piersic a fost înlocuit de hârtie roșie, care simbolizează noroc și fericire. De atunci, lipirea versetelor de primăvară a devenit un obicei pentru a întâmpina Anul Nou și a exprima cele mai bune urări.